Pelerinaj pe Camino – Santiago de Compostela, Spania – peste 4 000 de km perpedes

El Camino
Pelerinajul spre Santiago de Compostela din Spania

Anual ajung pe jos la Santiago de Compostela peste 150.000 de pelerini si aproape 3 milioane de turisti. Camino este un traseu marcat in aproape toata Europa, si strabatut perpedes de oameni de pe toate continentele. Frumusetea, magia, trairile si intimplarile de pe Camino nu pot fi zugravite intotdeauna in cuvinte, pentru ca starea poate deveni intre timp alta. Nici chiar cele 4-5 000 de poze facute nu pot dezvalui adevaratul Camino, pentru ca e mai bine sa mergeti acolo. Renumele acestui traseu si probele fizice sau psihice au facut din Camino o atractie in toata lumea. Unii merg mai putin altii mai mult, fiecare cu ritmul si zilele lui libere, dar Camino se poate relua sau reface si anul urmator pana la Santiago. Numarul de pelerini care il strabat este in continua crestere, iar din 1993 este acreditat pe lista mostenirilor culturale UNESCO.

Sageta Galbena si Scoica reprezinta marcajele simbolice care ne insotesc pretutindeni si ne indruma pe aceasta cale. Dupa primul pelerinaj din 2006 am creat un Grup de Discutii Bon_Camino, unde din primele zile ne-am intilnit 7 persoane de nationalitate romana care am facut pelerinajul, 4 din Timisoara, 2 din Franta si una din Danemarca (apoi grupul a crescut la 150 de persoane pana 2008). Astfel ca dupa 3 ani consecutivi de Camino, numarul km parcursi perpedes a ajuns la 3 150 in 118 zile. La fel a crescut si numarul celor interesati de Camino care ne-au contactat in urma conferintelor, videoproiectilor, expozitiilor, la lansarea cartii despre Camino, prin pagina web, prin participarea la diverse evenimente sau emisiuni radio, etc.

Redam un citat a lui Paulo Coelho din cartea Maktub: “Era ceva ce a lipsit din discursul tau despre Calea spre Santiago,” spuse o femeie, calatorului in timp ce ieseau impreuna de la conferinta. ”Am observat ca majoritatea pelerinilor,” spuse, “ fie pe Calea catre Santiago, fie pe calea vietii lor, incearca intotdeauna sa tina pasul cu ceilalti. La inceputul pelerinajului meu, am incercat sa merg in acelasi ritm cu grupul meu. Eram obosita, cerusem mai mult decat putea sa-mi dea trupul meu, eram incordata, si am sfarsit prin a suferi o intindere de tendon la piciorul stang. Timp de doua zile mi-a fost imposibil sa mai merg, si am invatat ca as fi putut ajunge la Santiago doar daca as fi mers in ritmul meu. Mi-a luat mai mult decat celorlalti si multe portiuni am mers singura. Dar numai respectand ritmul meu am reusit sa parcurg tot drumul. De atunci, am aplicat lectia la orice lucru din viata mea.”

Mai multe informatii despre cei peste 3 000 de km strabatuti de noi pe jos in cei patru ani de pelerinaj consecutivi spre Santiago de Compostela (2006, 2007, 2008 si 2009 prin Franta si Spania) in cartea scrisa de Ramona „Pelerini la Santiago de Compostela - Jurnalul celor 900 de km perpedes din Pirinei pana la Atlantic pe Camino, Ed Geea Life 2007”, www.geealife.ro si pe Grupul de Dialog Bon Camino despre acest traseu, la adresa http://groups.yahoo.com/group/bon_camino

Galerie Foto Camino 2006 http://picasaweb.google.ro/Camino.Santiago.de.Compostela.2006
Galerie Foto Camino 2007 Franta http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Franta
Galerie Foto Camino 2007 Spania http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Spania



Istoricul Camino - Traseul de Pelerinaj spre Santiago de Compostela prin Spania
 
 Inainte ca mormantul Apostolului Iacob sa fi fost descoperit, in Peninsula Iberica a existat o permanenta migratie a popoarelor. Tara era locuita de triburi iberice si celtice, dar, de-a lungul timpului, a fost cotropita de greci, cartaginezi si romani. Incepand cu secolul V s-au format primele regate crestine.
 
 Triburile iberice autohtone s-au contopit cu celtii veniti dupa anul 600 i.Hr., formand populatia celtibera. Fenicienii (secolele XI-X i.Hr.), apoi grecii (secolul VII i.Hr.), intemeiaza o serie de colonii pe litoralul meridional. Din secolul V i.Hr., orasele feniciene au trecut sub stapanirea Cartaginei care ocupau, intre 237-26 i.Hr., jumatatea sudica a Peninsulei Iberice. In secolele II–I i.Hr, in urma celui de al II-lea razboi punic (218-201 i.Hr.), victorioasa, Roma transforma intreaga Spanie in provincie romana devenind astfel Hispania. Posesiunile romane au fost cucerite apoi, in secolul V d.Hr., de catre triburile germanice ale suevilor, urmand apoi de cele ale vizigotilor.
 
 In anul 711, anumite teritorii din Spania si Portugalia au fost invadate si ocupate de arabi, care au pus bazele unui Emirat, iar din 929 a unui Califat independent cu resedinta la Cordoba. Din Asturia, singura provincie neocupata de arabi, incepe, in secolul VIII, „Reconquista”. Astfel ca „Reconquista” - alungarea maurilor – a durat 700 de ani, pe teritoriile cucerite luand nastere regatele Leon, Castilia, Aragon, Navarra si Portugalia.
 
 Legenda spune ca, in anul 830, un cioban galician pe nume Pelayo a gasit, calauzit fiind de aparitia unei stele, mormantul Apostolului Iacob. Deja din secolul V existau dovezi cum ca Apostolul Iacob a predicat in Peninsula Iberica. Cand acesta s-a intors in Palestina, Regele Irod a ordonat decapitarea lui. In mod miraculos trupul Apostolului a ajuns, cu o corabie, pe tarmul Spaniei (la Finisterre sau, dupa altii, la Muxia). Credinciosii au inmormantat trupul lui Iacob in locul in care ciobanul facuse descoperirea.
 
 Alfonso al II-lea, Rege de Asturia a ordonat constructia unei Catedrale in onoarea Sfantului Apostol Iacob (Santiago in spaniola) pe locul in care s-a gasit mormantul, mai exact pe Campul cu Steaua – Campus Stellae – Compostela. Santiago de Compostela a devenit astfel al III-lea mare loc de pelerinaj dupa Ierusalim si Roma. In scurt timp, Santiago de Compostela devine mai important si mai frecventat decat cel de la Ierusalim, care devenise prea periculos si nesigur. S-au dezvoltat si au devenit cunoscute diverse localitati de pe Camino, cum sunt: Puente la Reina, Logrono, Santo Domingo de la Calzada, Burgos, Sahagun, Leon si Astorga. Totodata s-a stabilit traseul pelerinajului actual, care se numeste Camino Francez – numit astfel datorita numarului mare de pelerini francezi care alegeau aceasta varianta.
 
 Ordinele Cavalerilor de Santiago, Templieri sau de Malta asigurau siguranta si organizarea pe Camino de Santiago. Intre secolele XI-XIII, Camino de Santiago a avut o perioada de glorie. Astfel, grupuri-grupuri de crestini veneau din toata Europa, ajungand cam 1000 de pelerini pe zi la Santiago. Catedrala din Santiago a fost construita intre anii 1078-1211, imbinand si totodata exprimand apogeul constructiilor in stil roman si a sculpturilor in piatra, ca de exemplu „Portica de la Gloria”, 1166-1188. In 1122, Papa Calixt al II-lea a anuntat Anul Sfant la Compostela si, de atunci, se serbeaza astfel pentru anii cand data de 25 iulie (ziua Sfantului Iacob) cade intr-o zi de Duminica (ritmul este divers 11 – 6 – 5 – 6 ani).
 
 Declinul miscarii de pelerinaj
 
 In anul 1469, prin casatoria Isabelei de Castillia cu Fernandos al II-lea de Aragon, are loc formarea unui mare Regat, iar in anul 1492 se termina „Reconquista” in urma cuceririi Granadei, ultimul oras stapanit de arabi. In secolele XII–XIV, Regatul Spaniei cucereste insulele Baleare, Sicilia si Sardinia, jucand, in urmatoarele secole, un rol in prim planul politicii europene. La sfarsitul secolului XV si inceputul secolului XVI, Spania a fost alaturi de Portugalia, principalul promotor al descoperirilor geografice, punand astfel bazele unui intins imperiu colonial. Columb descopera in 1492 Lumea Noua. Prin proclamarea lui Carol I (Carol Quintul) ca rege al Imperiului Romano-German, in 1519, Spania devenise prima mare putere europeana, ingloband Regatul Neapole, Sicilia, Milano, Tarile de Jos, America Centrala si Meridionala, iar intre anii 1580-1640, temporar, si Portugalia. Sub domnia lui Filip al II-lea (1556-1598) incepe declinul puterii spaniole si a aspiratiilor ei. In 1581, Olanda isi proclama independenta, „Invincibila Armada” este distrusa in 1588, iar razboaiele impotriva Frantei se incheie dezastruos.
 
 Are loc si scindarea lumii crestine prin diverse reforme si razboaie religioase, apar multe epidemii de ciuma, si toate acestea duc la incetarea folosirii rutei de pelerinaj la Santiago de Compostela. Din secolul XV, Camino este bantuit de talhari, sarlatani si falsi pelerini care atacau oamenii. In anul 1589, piratul Francis Drake fura moastele Sfantului Iacob, le ascunde nemaistiindu-se nimic de ele. Prin secolul XVIII, pelerinajele erau denigrate si batjocorite prin asocieri cu diverse superstitii. La inceputul secolului XIX, biserica spaniola primeste o lovitura puternica prin desfiintarea manastirilor si pierderea avutului pentru umplerea visteriilor statului. In Anul Sfant 1867, in 25 iulie, au ajuns doar 40 de pelerini la Santiago de Compostela. Pentru a reinvia miscarea de pelerinaj a inceput o ampla campanie de cautare a moastelor Apostolului Iacob. Acestea au fost gasite in anul 1867 langa zidurile cetatii Santiago de Compostela. O bula papala data de Papa Leo al XIII-lea a autentificat moastele pentru a pune capat tuturor indoielilor.
 
 Camino si Franco
 
 Slaba renastere a pelerinajului a sfarsit brusc in timpul razboiului civil spaniol (1936-1939), declansat de rebeliunea militara din 6 februarie 1936, sub conducerea generalului Francisco Franco. Franco l-a declarat, prin decret, pe Sfantul Iacob - Santiago, drept protector al Spaniei. Deschiderea timida a Spaniei catre Europa, in anii ‘60, a condus la revenirea pelerinajului, mai ales pe filiera franceza pe Camino Francez.
 
 Timpurile moderne pe Camino
 
 Dupa moartea lui Franco, 20 noiembrie 1975, printul Juan Carlos de Bourbon este proclamat rege al Spaniei, reusind sa arbitreze cu succes tranzitia de la dictatura la democratie. Prin revenirea la putere a Uniunii Centrului Democratic, condusa de primul ministru Adolfo Suarez (1 iunie 1977), si democratizarea Constitutiei Spaniole, la 31 octombrie 1978, a revenit si Camino in constiinta internationala. Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Compostela in 1982 si 1989 - Ani Sfinti. Din 1987, Camino de Santiago a fost declarat Drum Cultural European, iar din 1993 este acreditat pe lista mostenirilor culturale UNESCO. Din anii 1980 s-a impus si simbolul sagetii galbene, ca marcaj al traseului de pelerinaj, iar de la an la an, numarul de refugii speciale pentru pelerini de pe Camino este in crestere. Anii Sfinti 1993 si 1999 au fost consemnati pentru prima data pe plan international. Anul Sfant 2004 a mobilizat sute de mii de pelerini din Spania si din lume, iar urmatorii Ani Sfinti vor fi 2010 si 2021.
 
 Cateva statistici privind numarul pelerinilor ajunsi la Santiago de Compostela in ultimii ani:
 1986 (2.491), 1987 (2.905), 1988 (3.501), 1989 (5.760), 1990 (4.918), 1991 (7.274), 1992 (9.764), 1993 (99.436), 1994 (15.869), 1995 (19.821), 1996 (23.218), 1997 (25.179), 1998 (30.126), 1999 (154.613), 2000 (55.004), 2001 (61.418), 2002 (68.852), 2003 (74.614), 2004 (179.944), 2005 (93.924), 2006 (100.377), 2007 (114.026) in paranteza numarul de pelerini ajunsi la Santiago de Compostela.


Descrierea Pelerinajului spre Santiago de Compostela (Spania)
 
 Santiago de Compostela, mai pe romaneste Sfantul Iacob cel Mare sau Iacob de la Campul cu Steaua, inmormantat la Compostella (Saint Jacques de Compostelle - Saint James – Jakob - Iacob), pe langa multe alte calitati si minuni care i s-au atribuit, este patronul alchimistilor si al tuturor practicantilor artelor cosmologice (conform descrierilor lui Titus Burckhardt din cartea Alchimia – semnificatia ei si imaginea despre lume).
 
 Galerie Foto Camino 2006 http://picasaweb.google.ro/Camino.Santiago.de.Compostela.2006
 Galerie Foto Camino 2007 Franta http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Franta
 Galerie Foto Camino 2007 Spania http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Spania
 
 Pelerinajul spre mormantul Sf. Iacob de la Compostela a inceput dupa descoperirea lui din anul 830, dar deja din secolul V existau dovezi ca Apostolul Iacob a predicat in Peninsula Iberica. Santiago de Compostela, care este telul pelerinajului, reprezinta pe langa Roma si Ierusalim, cel de-al treilea mare loc de pelerinaj al lumii crestine. Traseu nascut din si pentru cultul Apostolului Iacob. Orasul este astazi o opera de arta arhitectonica si culturala, dar si un oras universitar viu si foarte modern (plus cei 2,5 milioane de turisti care ajung aici anual, in afara de pelerini care vin pe jos). Impunatoarea Catedrala din Santiago de Compostela dateaza cam din sec. XI. Dar chiar si celtii mergeau pe Calea Soarelui (a pelerinajului pe El Camino - in traducere Drumul sau Calea) si ajungeau la Finisterre, iar in varful Monte del Facho (247 m), deasupra farului celtii celebrau soarele si faceau ritualuri de fertilitate. Templul fenician al soarelui Arasolis ar fi fost tot aici, la Finisterre.
 
 Traseul de pelerinaj porneste si este marcat din foarte multe orase din Europa, e ca o panza de paianjen care acopera intregul continent (mai ales partea occidentala), si in final toate drumurile duc la Compostela. Prin Franta trec 4 mari trasee principale care se unesc toate in Saint Jean Pied de Port, punctul de plecare peste Pirinei in Spania pe Camino. Daca in Franta avem 4 trasee, in Spania sunt foarte multe, cam toate colturile Spaniei au cate un traseu de pelerinaj (marcat, organizat, cu refugii si folosit de pelerini) spre Santiago de Compostela. Dar cel mai important si folosit este cel care vine din Franta, denumit Camino Francez (pe care am mers si noi din St Jean Pied de Port), pe care merg majoritatea pelerinilor (peste 80 %) avand cele mai multe refugii si conditii pentru pelerini.
 
 Cele 4 trasee (chiar 5) importante de pelerinaj din Franta (care preiau celelalte trasee din Europa) sunt:
 01 -- Camino de Le Puy, (pe care am mers si noi 325 de km din Moissac pana la St Jean Pied de Port in 2007) care are 1524 de km pana la Santiago de Compostela (784 din St Jean Pied de Port prin Spania). Practic pe Camino de Le Puy vine traseul pelerinajului marcat de la Budapesta (2977 de km pana la Compostela), Viena (2740 km), Salzburg (2454 km), Zurich (2006), Berna (1889), Lausanne (1787), Geneva (1722), Lyon si Le Puy. Sunt pelerini care chiar vin de foarte departe pe jos (cate 4-5 luni de mers), plecand de obicei, simbolic din orasul natal. Chiar am stat in camera si am vorbit cu o persoana care a ajuns din Geneva la Compostela pe jos. Acest traseu din Franta este cel mai important din punct de vedere al numarului de pelerini si al refugiilor (fiind destul de bine marcat) dar nu se poate compara cu Spania ca densitate a pelerinilor.
 
 02 -- Camino de Tours care pleaca prin Paris, Orleans, Tours, Poitiers, Boreaux, Ostabat, St Jean Pied de Port si are din Tours 1407 km pana la Compostela. Dar in acest Camino de Tours intra si trasee foarte indepartate care vin de la Tallin (zona baltica), Riga (4272 de km pana la Compostela), Cracovia (2806), Praga (2697), Amsterdarm (2137), Bruxelles (1906), Hamburg, Dresda (3166), Berlin (2765), Groningen (2963), plus traseele care vin din Anglia. Toate se unesc in Franta si merg spre Camino Francez din Spania.
 
 03 -- Camino de Vezelay care prin Franta are traseul Vezelay, Limoges, Perigeux, Ostabat, St Jean Pied de Port, iar din Vezelay pana la Compostela sunt 1684 de km. Nu primeste alt traseu anterior de Vezelay, ci doar cateva locale din Franta.
 
 04 – Camino de Arles, aceste vine din Arles (1407 km pana la Compostela), prin Montpellier, Toulouse, Auch, Oloron Saint-Marie si Samport (in Spania, ocolind urcusul Pirineilor din St Jean Pied de Port pe o ruta alaturata, dar iase in Camino Francez in 4-5 zile). In acesta intra traseele din Italia, Roma (2404 de km pana la Compostela), Parma (2176), Genova (1869), Nisa (1757), etc… si chiar traseul din Jerusalen, Zagreb (2759) prin Milano (2016)
 
 05 -- Mai este un traseu in Franta, prin Pirinei, denumit Camino del Piemont Pyreneen, care pleaca din Narbonne (1286 de km pana la Compostela), prin Carcassonne, saint Girrons, Lourdes, Oloron Saint-Marie si St Jean Pied de Port sau varianta prin Samport.
 
 Daca ne referim la traseele din Spania, destul de multe spre Compostela, cel mai important este Camino Francez (multe alte trasee care vin din toata Spania si Portugalia ajung in acesta pe parcurs).
 
 001 – Camino Frances pleaca din St Jean Pied de Port (Pirinei Francezi 784 de km pana la Compostela), prin Pamplona, Logrono, Burgos, Sahagun, Leon, Astorga, Ponferrada, O`Cebreiro, Sarria, Melinde si finalul la Santiago de Compostela. Trecand prin 4 comunitati autonome si cateva provincii in cadrul acestora: Navarra, La Rioja, Castilla y Leon (Burgos, Palencia, Leon) si Galicia (Lugo, La Coruna). In iunie 2008 pe acest traseu erau inregistrate 227 de refugii, Albergues doar pentru cazarea pelerinilor (in Spania turistii nu sunt primiti la Albergues, cazarea e doar pe baza pasaportului de Pelerin stampilat zilnic). Din aceste 227 de refugii, 104 sunt in proprietate publica, apartinand de administratiile locale, comunitatile religioase sau de diverse asociatii, iar 123 sunt private. Deci se poate spune ca exista ca cifra medie daca impartim 800 de km la 227 de albergues cate un refugiu la fiecare 3,5 km. Este traseul principal pe care l-am facut noi in 2006, 2007 si 2008, venind de pe alte diverse trasee.
 
 002 – Camino a Finisterre, este traseul pe care l-am continuat dupa Compostela spre Atlantic pana la Cabo Finisterre cu o lungime de 89 de km. Din acesta exista si varianta Muxia pana unde sunt 82 de km, dar exista si drum pe coasta Atlanticului intre Finisterre si Muxia (drum marcat destul de slab, mai mult am mers la indicatiile localnicilor si prin intuitie). Practic este o extensie a traseului Camino Francez, folosit de foarte multi pelerini, normal ca l-am facut si noi in fiecare an. Se primeste Diploma de la Finisterre si la Muxia.
 
 003 – Camino del Norte, un drum spectaculos pe tarmul Atlanticului care pleaca din Irun (849 de km pana la Compostela) prin Bilbao, Santander, Lianes si iese prin Oviedo, Lugo in Camino Francez la Melinde sau prin Gijon, Luarca, Ribadeo, Vilalba, tot in Camino Francez la Arzua inainte de Santiago de Compostela.
 
 004 – Camino de la Plata, care pleaca din Sevilia (1000 de km pana la Compostela), prin Merida, Caceras, Salamanca, Zamora si iese in Astorga pe Camino Francez. Mai are o varianta directa spre Compostela prin Ourense.
 
 005 - Camino Catalan Meridional, care pleaca de langa Barcelona de la Manastirea de Montserrat (1090 de km pana la Santiago) si trece prin Igualana, Cervera, Fraga, Zaragoza, Tudela, Calahhora si ajunge in Camino Francez la Logrono.
 
 006 - Camino Catalan Septentrional, (denumit si Camino Catalan sau Camino de Montserrat), pleaca de langa Barcelona de la Manastirea de Montserrat (1120 de km pana la Santiago) si trece prin Igualana, Cervera, Tarrega, Balaguer, Monzon, Huesca, San Juan de la Pena, Santa Cilia de Jaca unde se intalneste cu Camino Aragones care vine din Pirinei de la Samport si dupa 118 km iese in Camino Francez prin Sanguesa la Puente la Reina.
 
 007 - Camino de Levante, care pleaca din Valencia (1121 de km pana la Compostela) prin Almansa, Albacete, Toledo, Avila, Zamora si iese la Astorga in Camino Francez.
 
 008 - Camino Portugues, care pleaca din Porto si are 237 de km pana la Santiago (dar care are legatura si cu Lisabona), prin Barcelos, Tui, Pontevedra si Padron spre Compostela. 
 
 009 - Camino Aragones este prin Pirinei, traseul care evita urcusul de o zi (St Jean Pied de Port - Roncesvalles) si ocoleste prin Samport, Jaca, Sanguesa si Puente la Reina din Camino Francez. Este traseul pe care a mers Ramona in 2008 cateva zile, pe Camino Aragonez in portiunea Jaca - Puente la Reina intrand apoi pe clasicul Camino Francez - dupa ce a aterizat la Barcelona si a mers cu trenul pana la Zaragoza si cu autobuzul prin Huelva spre Jaca, de unde a inceput pelerinajul.
 
 Mai sunt si alte trasee prin Spania spre Santiago de Compostela:
 Camino Primitivo (intre Oviedo, Lugo, Melinde considerat traditional in trecut, acum o portiune din Camino del Norte), Camino de Madrid (prin Segovia, Valadolid si ajunge in Sahagun), Camino Vasco del Interior (care leaga punctul de plecare pe Camino del Norte - Irun de Camino Francez in Santo Domingo de la Calzada), Camino Ingles (leaga portul la Coruna de Santiago), Camino de la Lana (care pleaca din zona Mediteranei, Alacat, Almansa, Cuenca si ajunge in Burgos). Le-am insirat doar ca sa existe o imagine de ansamblu si cultul creat in Spania mai ales, dar si in tarile invecinate pentru acest pelerinaj.
 
 Ca statistica la nivel origine a pelerinilor, pe primul loc e Spania, urmata de Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Elvetia, Austia, Portugalia. In statistica oficiala apar 75 de Romani in 2007, 45 in 2006 si 40 in 2005, dar e posibil ca multi dintre acestia sa nu locuiasca in Romania. Pe internet apar date statistice legate de nationalitate, loc de plecare, sex, varsta pelerinaj pe jos – cu bicicleta – calare, profesie, motivatie, traseu, luna in care se ajunge, etc. Cateva statistici privind numarul pelerinilor ajunsi la Santiago de Compostela in ultimii ani: 1986 (2.491), 1987 (2.905), 1988 (3.501), 1989 (5.760), 1990 (4.918), 1991 (7.274), 1992 (9.764), 1993 (99.436), 1994 (15.869), 1995 (19.821), 1996 (23.218), 1997 (25.179), 1998 (30.126), 1999 (154.613), 2000 (55.004), 2001 (61.418), 2002 (68.852), 2003 (74.614), 2004 (179.944), 2005 (93.924), 2006 (100.377), 2007 (114.026) in paranteza numarul de pelerini ajunsi la Santiago de Compostela.
 
 Sistemul refugiilor pentru pelerini de pe Camino nu permite sa dormi doua nopti la rand in acelasi refugiu, si se pot caza doar pelerinii care dovedesc prin stampilele zilnice din Pasaport ca au mers pe jos. Acestea au un anumit program (este trecut in ghid) si odata cu instructiunile de folosire a refugiului (organizarea bucatariei, baie, spalator, locul pentru bocanci, pentru uscat haine, etc) esti anuntat ca dimineata trebuie sa-l parasesti pana la ora 8 – 9.00, de la caz la caz. Majoritatea nu sunt deschise toata ziua, avand un program pe care il putem studia in ghid. Uneori e aiurea sa ajungi la 12.00 la un refugiu, iar el sa se deschida de abia la 16.00. E bine ca in fiecare zi odata cu cazarea sa se puna de catre hostaler (administratorul refugiului) stampila si data. Unii isi puneau stampile prin tot felul de refugii si biserici, noi ne-am pus doar unde am dormit (in primul an), e bine in ambele feluri cum am procedat si noi in anul urmator. Am vazut un caz in care hostalerul nu a primit niste fete pentru ca nu aveau stampila zilei anterioare dintr-un refugiu apropiat, considerand ca au trisat si nu puteau face pe jos intr-o zi distanta de la ultima stampila.
 
 Marcajul traseului este simbolizat de Sageata Galbena si Scoica pentru Spania (sunt semne foarte clare si dese, poti merge si noaptea), iar in Franta erau doua benzi alaturate una Alba si una Rosie (bun in general,cu toate ca uneori nu prea stiam incotro sa o luam, dar mai rar ca in Spania). Traseele sunt marcate in ambele sensuri, am intilnit si cativa pelrini care faceau traseul in sens invers venind de la Compostela,
 
 Din Romania ne inchipuiam ca traseele vor fi destul de grele, dar acolo, fiind in vibratia pelerinilor si vazandu-i pe ceilalti (erau destul de multe persoane in varsta) si avand mereu ceva nou de vazut, totul a mers mult mai usor decat ne-am asteptat. Plecam in tura la rasarit, de multe ori chiar si pe intuneric cu lanternele (mai ales in portiunea de Meseta unde dupa prinz erau peste 40 de grade) si in jurul orelor 12 -13 ne cazam la refugii. In primele 20 de zile din 2006 nu am prins nici o ploaie, dar am recuperat in ultima perioada cand am mers zile la rand doar prin ploaie si vant (dar, in general cam in toate zilele aveam si perioade de Soare). Cand ajungeam intr-o locatie, ne ingrijeam de cazare si dus, de papa (cumparam mancarea de la Supermercado – fiind mai ieftina si diversificata, putand alege ceea ce dorim – si mancam in sala de mese a refugiului sau pe o banca in curte sau parc), uneori mai trageam si un pui de somn inainte de plimbarea prin localitate.
 
 Noi am ales din start varianta sa mergem in sandale de munte tot drumul si nu am facut besici (destul de multi au suferit din cauza besicilor), altii pelerini au mers doar in bocanci, altii au combinat sandale cu bocanci, sau adidasi (sistemul Ramonei) cu bocanci, etc. Fiecare cum simte, poate sa mearga si se cunoaste, dar e bine sa verificam incaltamintea inainte intr-o tura de munte din Romania - chiar daca nici acest aspect nu poate fi concludent pentru toata lumea. Unii au patit-o chiar si cu bocancii verificati, altii nu. Exemplul importantei picioarelor, este relevant cand ne gandim la cit de dureroasa sau enervanta poate fi o mica besica (dar mai multe si putin mai mari ...). Cam de doua ori pe zi ne ungeam pe picioare cu crema (dupa dus si seara inainte de culcare), astfel ca pielea sa fie moale si catifelata. Cineva care a fost inaintea noastra ne-a dat sfatul sa incepem sa ne catifelam pielea picioarelor cu crema cu o luna inainte de a pleca, am zimbit si nu am inteles de ce ne spune asta, dar am aflat la fata locului. Crema de picioare era un ritual comun seara in dormitor.
 
 Majoritatea celor care au renuntat la pelerinaj, 3 – 4 din cei pe care i-am cunoscut noi, erau cei care sufereau vizibil pe drum si seara la refugiu din cauza ca au avut probleme la picioare: au facut entorsa sau i-a ros incaltamintea sau poate au avut o pereche de ciorapi nepotriviti (exista in magazinele specializate ciorapi speciali pentru ture lungi). Problemele pe care le-am observat erau besici de diverse marimi, entorse sau probleme la tendoane, pentru persoanele care poate au fortat sau poate au aceste zone mai slabe. (deoarece sandalele sau adidasii nu te ajuta deloc pe drumurile de munte sau cu multe pietre si nu iti tin gleznele fixe cand nu esti foarte atent la mers).
 
 Nu ne referim la problemele initiale cu musculatura neobisnuita cu efortul, deoarece prin aceasta etapa de schiopatat, mers teapan si febra musculara au trecut majoritatea - era un mod de a ne recunoaste pe strada
 dupa "mersul greoi de pelerin" sau diferenta dintre culoarea pielii de deasupra ciorapului sau bocancului, cind umblam doar in sandale sau silapi la plimbarile zilnice prin diverse orase.
 
 Refugiile sunt dotate cu un singur dormitor mai mare sau mai multe incaperi cu paturi, curti, spalatoare cu chiuveta pentru spalatul manual al hainelor, dar si cu masini de spalat contra cost. Majoriteatea pelerinilor isi spalau zilnic hainele, avand la ei 1-2-3 schimburi maxim. Sunt necesare ace de siguranta sau cleme pentru a le agata la uscat pe sarma sau de rucac a doua zi pe cele care nu se uscau peste noapte. In refugii exista sala de mese, diverse automate de sucuri, cafea, bucatarie cu ustensile si posibilitai de a prepara hrana, frigider, curte, dusuri, toalete, internet, etc. Ajungeai, despachetai, dus, spalat haine, papa – plimbare – discutii cu altii, sau – somn, ordinea era diversa. Cam pe la ora 22.00 se dadea stingerea (unele chiar incuiau usa si nu era prea interesant sa ramai afara, dar multe refugii ramaneau descuiate), erai in pat si dimineata la 5 -5.30, uneori mult mai repede, eram in picioare (incepea harmalaia in dormitor si pregatirile de plecare), urma echiparea si pregatirea rucsacului, un ness sau o cafea cu lapte de la automat si plecam drum cu sau fara lanterna, functia de cat de matinali eram. Preferai uneori sa te opresti mai tarziu la cafeaua cu lapte sau la un popas insorit prilej cu care se mai rontaia cate ceva.
 
 Noi ne-am obisnuit sa mincam doar o data pe zi pe la ora 16- 17 (plus rontaitul de dimineata la un popas), comparativ cu altii care aveau nevoie de 3 mese pe zi si se opreau la 3 baruri sau restaurante. Noi avand un sistem de alimentatie natural- vegetarian, nu prea gaseam meniuri de pelerin fara carne sau alte ciudatenii. Am fost invitati intr-o zi la masa de o familie de elvetiei cu care ne-am imprietenit, in loc de mincare de legume am primit o omleta in care erau citeva urme de fasole verde. (majoritatea spaniolilor nu prea vorbesc bine limbi straine). In apropierea refugiilor exista si pe traseul de pelerinaj exista numeroase restaurante (functie de marimea localitatii) care au afisata oferta meniurilor speciale doar pentru pelerini, acestea erau intre 7- 9 euro.
 
 Noi comparativ cu altii, nu aveam nici un termen limita de a ajunge legat de zilele de concediu sau alte probleme, asa ca eram mai linistiti, poate problema financiara era la noi singura care ne limita sejurul in Spania. Unii mergeau mai mult, faceau o pauza la pranz si continuau si dupamasa, deoarece pentru ei zilele libere erau limitate si ii motivau sa faca traseul pe care l-au propus. Nu toti pelerinii au facut intregul traseu, se pot face doar diverse portiuni si continua la anul – am intilnit pelerini care continuau Camino de unde l–au lasat anul trecut.
 
 La nivel financiar, cazarile erau in jur de 3 – 7 euro. Majoritatea le-am gasit la 3 euro. Multe refugiile foloseau sistemul de donatie (era o cutie in hol in care fiecare punea cit dorea) si nu era afisat pretul exact ca la celelalte. Noi pe aceste donativo le-am evaluat la 3 euro de persoana (altii puneau mai mult, altii deloc –nu exista obligatie ci conta gestul) si puneam suma respectiva in cutiuta cu donatii. Astfel ca media cazarilor pe intreg pelerinajul din 2006 a fost de 4 euro pe zi de persoana. Dar puteai sa stai si la hotel, daca aveai punga plina, sau sa alegi refugiile mai scumpe private. Intr-o localitate puteai sa ai mai multe refugii cu diverse preturi (acestea sunt trecute in ghid, cu explicatii, adresa si conditiile oferite), astfel ca aveai de unde alege, dar daca ajungeai mai tarziu, deobicei ramaneau libere locuri in cele mai scumpe.
 
 Uneori te gandeai si la conditiile mai bune oferite, deoarece in dormitoarele mari (am dormit si 170 – 100 – 50- in acelasi dormitor) erau multe zgomote nocturne si apareau cozi la dusuri sau WC. Pe Camino sistemul de cotare al nivelului conditiilor oferite era exprimat in Scoici. Astfel ca erau refugii de o scoica, 2 scoici, 3 Scoici, cu preturile pe masura, iar in ghid exista descrierea ofertei respective, adresa, telefon si preturile.
 
 Alegerea refugiului de popas pentru a doua zi o discutam de multe ori seara intre noi si cu alti pelerini – fiecare avea modelul lui de ghid, si era o adunare de pelerini care studiau si discutau traseul. Uneori erau mici diferente intre datele tiparite in diverse limbi si s-au facut multe glume despre Km din Spania si variabilitatea lor. Astfel ca stabileam sa mergem pina la …. functie de diverse aspecte care ne interesau nr. de km, felul traseului, ce avem de vizitat pe drum, aprovizionare, cazare, care ar fi ziua urmatoare, ce refugii existau, etc. Erau multi care mergeau fara nici un program stabilit inainte si se opreau cand nu mai puteau sau unde gaseau locuri libere de cazare. Uneori exista si varianta sa gasesti toate locurile ocupate (daca ajungeai prea tarziu sau era un refugiu cu locuri putine) si sa fii nevoit sa cauti altceva in localitatea respectiva sau sa mergi in urmatoarea. Sunt portiuni in care refugiile sunt foarte dese, la fiecare 5 - 7 km si portiuni in care nu exista (dar e posibil sa se construiasca intre timp).
 
 Ritmul de mers este particular, fiecare isi da seama de el, exista zile mai bune sau mai putin bune. Am ajuns si la un ritm maxim de 6 km pe ora, dar un ritm bun e si 4 km pe ora. Unii care erau mai lenti plecau foarte repede din refugiu (chiar si pe la 3-4 dimineata) sau ajungeau mai tirziu la urmatorul refugiu, oricum e bine. Nu e vorba de competitie, fiecare dupa cum putea sau dupa cate popasuri facea, lumea fiind linistita ca exista multe locuri de cazare pe Camino. Au fost pelerini care mergeau in ritmul nostru citeva zile, apoi dispareau din anturajul nostru pentru ca erau mai lenti, sau cazuri cind ne ajungeau altii mai rapizi din urma. Poate ca uneori nu e vorba de rapiditate ci de numarul de km facuti pe zi si timpul alocat mersului, astfel ca rezulta un nr de km facuti pe parcursul a 6 sau 10 ore. Noi nu am fortat si ne-am rezervat dupamiezile pentru a vizita diverse obiective sau de a ne plimba pur si simplu prin oras sau de a ne relaxa la iarba verde.
 
 La nivel de rucsac, majoritatea recomanda in jur de 8 -10 kg, unii calculau bagajul la 10% din greutatea corpului, ceea ce e cam putin pentru cei care sunt mai slabi. Erau si persoane cu un bagaj nesemnificativ (un sac foarte mic, hainele de pe el, o pelerina de ploaie, bocanci, silapi de baie si gata) sau altii la care vedeai ca rucsacul are ceva in el si chiar simteai ca e mai greu (la unele popasuri mai ajutai pe unu, alta sa ia rucsacul in spate sau puneai mina pe ele la coada de la refugii si vedeai cit cintaresc). Dar erau si bagaje mai mari, in combinatiile sot – sotie, parinti – copil, prieten - prietena, in care partea mai Yang se impovara mai mult, sacrificandu-se. Calitatea rucsacului si modul cum se muleaza pe spate, este importanta si trebuie verificata. De exemplu, Ramona a folosit trei rucsaci diferiti 3 ani la rand (in fiecare an isi mai cumpara unul care credea ca este mai bun in urma experientei anterioare).
 
 La nivel practic am vazut ca cei care nu pot sa mearga din cauze fizice (suferinta, oboseala, probleme) sau au mintea plina de griji si organizari vor merge la fel de chinuit si incet cu rucsacul in spate sau cu miinile in buzunare - e vorba de propria lor mentalitate. Conteaza foarte mult sugestia pe care o lansezi zi de zi si la ce iti sta mintea atenta - trebuie doar sa te bucuriin fiecare moment si sa mentalizezi ca ai un bagaj usor, ca vremea e minunata, la fel va fi si mersul. In general ne convenea sa mergem mai repede pentru ca uneori rucsacul era mai greu si pentru a putea face pauze mai lungi pentru vizitare sau poze mai multe in diverse localitati unde stateam mai mult in pauza.
 
 La nivel logic, nimeni nu a mers in orasul lui 8 ore pe jos, poate nici la munte atata, dar pe Camino este posibil pentru ca e altceva care nu se poate explica foarte rational, cum trebuie sa faci, ci afli acolo. Greutatea bagajul este in functie de ce lucruri ai nevoie. Ramona avea cam 13 - 15 kg iar Marcel trecea peste 20 destul de des - mai tot timpul aveam apa, sucuri, fructe (erau portiuni in care nu aveai pe drum, dar oricum iti cumparai pentru micul dejun citeva fructe), iaurturi si alte cumparaturi - functie de traseu sau existenta unor magazine sau nu in diverse portiuni. Uneori faceam cumparaturile de pe drum, problema cu pauza magazinelor dintre orele 14- 17.30 si aveam de mers ultimii km pana la cazare cu rucsacul putin mai greu, dar niciodata nu a fost vreo problema. Corpul se formeaza dupa primele zile si nu mai simti plus minus 1-2 kg, mai ales ca in prima zi sunt Pirineii, de la 163 m urci la 1430 si din nou cobori la 962 de m in 28 de km. Erau zile cand pe harta nu aveai nici o sursa de apa potabila si trebuia sa cari mai mult, plus alte situatii care apareau si creau o oscilatie in greutatea rucsacului. La nivel de saci de dormit noi i-am ales cei mai subtiri, pe care i-am gasit in Romania, dar erau mult mai grei (cam 1.7 kg) si voluminosi decat la ceilalti pelerini si ocupau mai mult volum in rucsac.
 
 Diferenta dintre mers pe sosea, carare de piatra, pamint batatorit, pietris mai mare sau mai fin, sau iarba este colosala, dupa citeva ore simti socul dur de a calca doar pe piatra sau sosea vizavi de un soc mai moale pe pietris sau pamint si placerea ierbii. Apare o sensibilitate deosebita in gestul de a calca si cu timpul deja stiam si citi km faceam fara sa mai calculam. Cu cit talpa bocancului sau sandalei este mai groasa si solida, ea ofera o protectie mai buna la talpa piciorului, dar nici prea dura, pentru ca va aluneca pe bolovani sau cararile de munte. La nivel de sandale, sunt bune cele de munte de escalada, cu talpa apropiata de cea a bocancilor, piele solida, cu intarituri de plastic in zona gleznelor lateral ca sa nu fuga piciorul, o protectie in fata ca sa nu intre pietricelele si mai multe reglaje.
 
 Chiar daca ziua erau 40 de grade, dimineata la plecare era destul de racoare (rar cobori sub altitudinea de 400 de metri, drumul oscileaza intre 700 si 1 400 de m), si uneori plecam in pantalonii lungi, o scurta sau un tricou mai gros, pe care le dadeam jos pe parcurs. Pelerina de ploaie si vant este foarte indicata - cea care acopera si rucsacul si nu e foarte strinsa pe corp, deschisa la maneci pentru ca, corpul sa respire. Noi aveam niste scurte de ploaie, dar ne-am cumparat pe traseu pelerine si ne-au prin foarte bine in zona furtunii de la Atlantic din 2006. Functie de vremea intilnita (in 2007 nu prea am avut nevoie de pelerina) iti poti face un alt calcul la nivel de ce ai sau nu nevoie. Uneori pentru linistea personala e bine sa ai un lucru, chiar daca nu-l folosesti, e mai bine decit sa te gindesti la el ca iti lipseste. Sunt destule lucruri strict necesare pe care le poti cumpara de pe traseu la preturi foarte bune.
 
 Indiferent de pregatiri si mentalizari, in 2006 am trecut si noi prin zile in care nu am fost atenti la forta soarelui (din cind in cind ne dadeam cu crema de la urechi pina la glezne), am avut mici indigestii, besicile din Pirinei ale Ramonei sau stari de raceala si purificare ale corpului, cand consumam pachete intregi de batiste, ceaiuri calde si bomboane mentolate. In prima saptamina se manifesta febra musculara a intregului corp, iar uneori mergeai o zi intreaga prin vant puternic, astfel ca indiferent de temperatura, erai mult mai obosit si cu capul greoi spre seara. Uneori apareau dureri la diverse tendoane de pe la glezna sau laba piciorului, nici nu stiai exact unde te doare, dar le impachetam cu frunze de varza cruda peste noapte si astfel dispareau. Plus zilele cu caldura insuportabila din Meseta pe care le-am prins in 2006. Dar putem spune ca in 2007 din punct de vedere fizic starea a fost mult mai buna si nu au mai aparut deloc probleme, poate si pentru ca eram mai detasati, in cunostinta de cauza.
 
 Perioada cu invazia adevarata a pelerinilor este pe ultima suta de km, cand vin foarte multi doar pentru a ajunge la Compostela, plus ca incep sa se uneasca toate celelalte trasee in aceasta portiune si apar pelerini pe care nu i-ai cvazut niciodata. La final se primeste o diploma de la Oficiul Pelerinilor din Compostela, numarul minim de km pentru a primi aceasta hartie cu numele tau pe ea este de 100. Aglomeratia este in functie de valul de pelerini pe care il prinzi, prinzi inghesuiala sau lejeritate – au existat ambele situatii. Uneori din Roncesvalles pot pleca 200 sau 400 de pelerini in aceeasi zi (la fel dintr-o locatie mai spre final), astfel ca pana se aseaza ritmurile si grupurile poate exista o tensiune la nivel de a gasi sau nu loc de cazare (dar am vazut si pelerini care mergeau cu cortul – exista campinguri sau isi puneau cortul pe marginea drumului uneori).
 
 In acele zile de final din 2006 am simtit ca pur si simplu ne frecam unii de altii, mai ales ca exista si o oarecare diferenta de vibratie sau comportament intre grupul celor care aveam 25 de zile de drum (700 de km) si ne cunosteam deja intre noi, fata de cei care erau in prima sau a doua zi de pelerinaj. Era o placere sai privesti si in acelasi timp o situatie comica prin comparatie cand le admiram hainele parca scoase din cutie, mersul cu febra musculara de gascan al pelerinilor incepatori, primele besici si alte diverse probleme de acomodare sau orientare in refugii sau oras. Dar chiar si aici totul a fost in regula, pentru ca refugiile sunt mai multe in aceasta portiune si deja aveam in cap ideea: daca nu gasim loc unde ne-am propus mergem la urmatorul refugiu – dar nu s-a intimplat asa ceva. Ne-am respectat programul stabilit si doar in Arzua (cu doua zile inainte de Compostela) am avut emotii, cand lista s-a inchis dupa noi.
 
 Din ce am vazut noi pe Camino, numarul de 4 persoane era un maxim pentru grupurile mai compacte de pelerini care au venit impreuna sau care s-au imprietenit acolo si au continuat in comun pelerinajul. Cand ma refer la un grup compact, e vorba de a manca, a merge, a dormi impreuna in aceleasi refugii pe toata perioada pelerinajului. Chiar daca pe perioada zilei unii mergeau mai repede, altii mai incet sau faceau popasuri diferite ca timp sau loc. Dar aceste persoane din grupurile compacte se intilneau la refugiul ales sau la masa de prinz - cind stabileau un popas comun in aceeasi locatie, pe care de comun acord si l-au programat pentru ziua respectiva. E mai dificil sa convietuiesti si sa te deplasezi cand sunt mai multi, pentru ca si problemele cresc exponential cu numarul grupului.
 
 Chiar daca esti impreuna cu cineva sunt foarte multe ore din perioada de mers in care esti doar tu cu tine, chiar daca in fiecare zi poti depasi, esti depasit sau te intilnescti la popasuri cu zeci de pelerini (cu care dupa un timp te imprietenesti si vorbesti vrute si nevrute). Sunt multi pelerini care au plecat singuri pe Camino si acolo s-au imprietenit functie de rezonanta cu cineva si restul traseului l-au facut impreuna. Se poate merge si de unul singur, si in 2, 3, atmosfera este foarte prietenoasa si relaxata. Practic sunt grupuri (noi le numeam familii) de pelerini cu care ajungi sa te cunosti si te imprietenesti datorita faptului ca te intilnesti si discuti cu ei zilnic (pe drum, dimineata, la baie, in parcuri, in magazine, in dormitor, la terase, etc). Se creaza un grup mai mare de care apartii si care are cam acelasi ritm de deplasare. Chiar se poarta discuti cu ei seara spre a stabili de comun acord ca maine mergem pina la … si ne intilnim acolo.
 
 Oricum, pelerinajul in sine este o experienta extraordinara din toate punctele de vedere. Unii traiesc mai puternic (datorita starilor si efectelor mai clare care ies in evidenta) la nivel fizic, altii la nivel mental sau spiritual. Indiferent de motivatie: religioasa, spirituala, sau turistica pe Camino vom da de multe ritualuri care ne creeaza un mod si ritm de viata diferit. E vorba de ritualurile zilnice privitoare la mers, pauze, cazare, mancare, dus, spalarea hainelor, vizite, poze, crema de picioare, etc. Repetarea lor le da puteri fantastice. Ca o gluma, doar cand luai cutia cu crema de picioare, parca indeplineai cel mai important ritual spiritual si traiai intens acea clipa repetata de zeci de ori. Dar exista si destule ritualui mai religioase pe Camino, dar comparativ cu ce am vazut in alte situatii, aici preotii sunt foarte vii, deschisi spre oricine si foarte normali, mai ales ca in biserica lor de sute de ani, zilnic intra alte zeci si sute de pelerini din diverse colturi ale lumii. Probabil si-au creat un alt sistem de valori si o alta mentalitate, dar oricum bisericile sunt foarte frumoase si mai ale ingrijite si pline cu flori si muzica.
 
 Cam in fiecare localitate la biserica locala exista zilnic slujbe speciale pentru pelerini in toate limbile posibile si concerte. Programul era afisat la refugiu si astfel am prin s cateva concerte in biserica dar si alte manifestari muzicale in aer liber. Sunt destul de multi preoti care fac pelerinajul la Santiago, in fiecare an am avut in grupul nostru mai largit cate unu-doi, aflam pe parcurs sau ne miram cand il vedeam pe traseu intr-o biserica cum tinea slujba. Toti preotii de pe traseu (indiferent de tara sau alte tipare) erau invitati sa participe la slujba de seara si tina predici in limba lor in multe biserici de pe drum si mai ales in Catedrala din Santiago de Compostela unde am cam auzit toate limbile la cele doua slujbe zilnice speciale pentru pelerini de la 12.00 si 19.00 unde stai alaturi de sutele de pelerini si miile de turisti, vizitatori sau localnici.
 
 Pe Camino ne vom intilni cu oameni din toate culturile, religiile si din toate zonele globului care pot convietui extraordinar impreuna, respectandu-se reciproc si respectand Spania. Dar si Spania ii respecta foarte mult, statutul de pelerin este foarte prestigios, toti localnii te saluta, te indruma, iti zimbesc, te ajuta cu ce ai nevoie si sunt foarte amabili si deschisi. Sa nu uitam de „fiestele spaniole”, daca exista vreun popor care stie sa se distreze si a creat un cult pentru distractie (prin modul de pregatire, organizare si implicare a tuturor autoritatilor) acesta este cel Spaniol. Distractia dureaza non-stop si participa toata suflarea localitatii pe parcursul celor 3 zile (am prins si mai scurte care durau 24 de ore). Ca pelerini incercam sa ne ferim de localitatile in care aflam ca era Fiesta, pentru ca era o noapte infernala, dar am mai nimerit de cateva ori in mijlocul acestor petreceri imense.


Prezentarea Pelerinajului la Santiago de Compostela din anul 2006
 
 cei 900 de km (in 36 de zile) facuti pe jos din Franta (St Jean Pied de Port) peste Pirinei pe traseul spre Santiago de Compostela si continuat pana la Atlantic (Finisterra) in perioada 21 august – 25 septembrie 2006 de catre Ramona si Marcel
 
 In finalul paginii exista un tabel cu zilele, localitatile, locurile in care ne-am cazat, km parcursi zilnic, perioada si cheltuielile acestui pelerinaj pentru cei interesati de detalii. Dar in general am facut in medie 25 de km pe zi si am cheltuit cam 12 – 13 euro pe zi, incluzand cazarea, mancarea, lichidele si suvenirurile (fara transport).
 
 In primul an am plecat in 18 august, vineri pe la ora 19.00 cu autobuzul pe ruta Timisoara – Toulouse, unde am ajuns in 20 august, duminica pe la ora 14.00, (pierzind un tren care a plecat de sub nasul nostru (din cauza intirzierii de vreo 3 ore a autocarului, ar fi trebuit sa ajunga la 11.15). Intepeniti si obositi dupa doua nopti pe scaunele din autocar am luat trenul urmator spre St. Jean Pied De Port (locul cel mai renumit si aglomerat de adunare a pelerinilor) unde am ajuns seara.
 
 Ne-am ridicat Pasaportul de Pelerin (carnetul care trebuie vizat zilnic la refugiile de pe traseu si doar conforma caruia esti acceptat la cazarile mai ieftine pentru pelerini) de la Oficiul Pelerinilor care e deschis pina dupa ultimul tren care ajunge in St Jean, ne-am mai cumparat si cite o scoica pentru a o atirna de rucsac, la fel ca ceilalti pelerini. Ajungind tirziu in St. Jean Pied De Port, am gasit cazarea putin mai scumpa, celelalte locuri mai ieftine erau ocupate. Ne-am cazat, am facut un dus, o mica plimbare de seara si apoi ne-am culcat cu gindul de a dormi vreo doua zile dupa stressul si oboseala din autobuz (43 de ore) si tren (5 ore), dar a doua zi dimineata la 6.30 am fost in picioare si la 7.30 eram deja pe drum.
 
 Dimneata ne simteam atit de odihniti (ne-am culcat dupa ora 23) incit am ales drumul spre Pirinei. Am plecat la 7.30 (una dintre cele mai tirzii plecari ale noastre pe traseu) si am ajuns la Roncesvalles la 15.50, oricum prea repede (am mai stat la soare sus pe virf si vreo jumatate de ora la Capalla D`Ibaneta- la 1.5 km de Roncesvalles) deoarece refugiul se deschide abia la 16.00 si erau destul de multi pelerini la coada. In Roncesvalles  exista un singur dormitor cu 180 – 200 de paturi.
 
 In general tendoane genunchii si gleznele sunt cele mai solicitate, lasand la o parte musculatura, mai ale ca in prima zi am avut urcusul si coborasul prin Pirinei la o altitudine de aproape 1500 de m. Cheia este ca in primele zile sa se faca pauze cit mai dese, la 45 de minute de mers, 10-15 minute de pauza, astfel corpul se reface si acomodarea e mai armonioasa. Cu timpul si functie de intrarea in ritm a fiecaruia sau functie de traseu se poate alege alta varianta. Sunt diverse geluri si creme are ajuta circulatia si mareste elasticitatea tendoanelor sau genunchiere si fase elastice. Noi dimineata mergeam mai incet sa nu transpiram si facem primul popas cind venea soarele si ne incalzea placut la o terasa sa la iarba verde. Dar ca regula stabileam ca la o ora sau maxim 2 sa facem pauza si lucrurile au mers perfect, chiar daca mergeam mai repede unul fata de celalalt, ne intalneam la pauza sau la refugiu stabilit pentru cazare.
 
 Se poate face traversarea Pirineilor din doua bucati dormind o noapte la refugiul de la poalele Pirineilor, facind astfel drumul St. Jean Pied de Port – Roncesvalles in 2 etape. Dar foarte multi pelerini incep din Roncesvalles evitand prima zi mai dura de Pirinei, nici asta nu e nici o problema. Pasaportul este disponibil si puteti sa-l primiti si din St. Jean Pied de Port si din Roncesvalles.
 
 Sau daca plecati din St. Jean Pied de Port dimineata la 6, mergeti cu multe pauze si mai incet pentru acomodare, mai faceti o plaja, un somn de prinz pe la umbra, etc … deoarece de abia pe la 16.00 se deschide refugiul din Roncesvalles, deci 10 ore pentru 28 de Km- iar ca altitudine - St Jean Pied de Port (163 m) – Auberge Orrison (650 m) – Col de Bentarte (1344) - Astobiscar (1410 m) – Col de Lepoeder (1430 m) - Roncesvalles (962 m)
 
 Din 21 aug am inceput marsul, 36 de zile pina la Atlantic - Cabo_Finisterre unde am ajuns in 25 septembrie. Media a fost de 25 km pe zi, dar au fost si citeva zile cind am mers peste 30 de km, altele mai putin, in functie de cum am hotarit noi sa impartim traseul. Am avut un ghid tiparit in limba germana din 2004 si diverse harti sau informatii luate de pe traseu. Alegeam cazarile din timp ca organizare si orasele mai mari in care erau mai multe obiective de vizitat, magazine mai bine aprovizionate sau refugii mai mari si mai multe. Eram atenti si chiar cu timpul puteam sa ne calculam la programul de mers pe traseu, fata ora la care se deschidea refugiul urmator ales si posibilitatea de cumparaturi, deoarece majoritatea magazinelor din Spania erau inchise intre orele 14.00 – 17.30, sau in unele localitati nu exista nici un magazin de la care sa cumperi de mincare, dar toate acestea erau specificate in ghid sau pliantele culese de pe drum.
 
 Am cheltuit pentru transport 500 euro pentru autobuz dus- intors doua persoane, 160 euro tren Toulouse - St Jean Pied du Port doua persoane , 22 euro autobuz intoarcere Finisterre - Santiago doua persoane, 112 euro tren Santiago - Madrid amindoi, plus cheltuielile zilnice sau mici cadouri. Cu toate cumparaturile, fiind zile in care cheltuiam mai mult, altele mai putin, am ajuns la o medie de 25 euro pentru doua persoane pe zi, ceea ce este destul de bine si chiar ieftin.
 
 Spania este mai ieftina decit ne-am inchipuit initial. Noi am avut o medie de 12.5 euro de persoana cheltuiti pe zi, dar vorbind cu altii, unii aveau o medie de 20 euro, altii 30 euro pe zi si probabil exista variante mai scumpe - ne-am referit doar la cei din anturajul nostru, cu care am parcurs impreuna majoritatea traseului. Noi ne-am descurcat cu 1 000 de euro de persoana pentru toate cheltuielile existente si nu am dus lipsa de nimic, se cheltuia foarte mult pe lichide in portiunea de Meseta (un fel de desert ari fara nici o umbra care dureaza cateva zile), dar am mai ajuns acasa si cu ceva euro in buzunar. Am ajuns in Spania cu 2 Kg de alune crude, 2 Kg de stafide, fructe uscate, pungi de seminte, 1 kg miere, 2 kg de azime (paine dint tarate de grau uscate la soare), pe care le-am consumat in popasurile de dimineata de pe parcursul primelor 2 saptamini. Nu am exagerat cu barurile si terasele, unde ne mai opream sau mai mergeam din cind in cind cu alti pelerini. In ultima perioada de vint si ploaie situatia s-a schimbat, deoarece simteam nevoia sa intram intr-un local sa bem ceva cald si sa se mai zvante hainele. In caz de ploaie si vant, pelerina impermeabila mai lunga si larga care sa acopere si rucsacul este absolut necesara si foarte utila (noi ne-am cumparat doua pelerine din Spania).
 
 Oferta din supermarketuri prin diverse lanturi de magazine e identica cu restul Europei, chiar si cu Romania, toate tipurile de legume, fructe, seminte, fructe uscate, semipreparate, lactate si brinzeturi, mai putin cas si doar o data am gasit telemea proaspata, deci, ca vegetarieni sau naturisti cum ne descurcam in Romania sau alta tara, la fel de bine ne-am descurcat si in Spania.
 
 Cu putina organizare lucrurile se rezolva, ne uitam in Ghid si vedem ce traseu avem, pe unde am vrea sa ne oprim, ce e de vizitat si ce utilitati au localitatile de pe parcurs (ca magazine, biserici, obiective si refugii pentru pelerini) si cam la ce ora vom ajunge, deoarece intre 14.00 si 17.30 majoritatea magazinelor din Spania (mai ales in orasele mai marunte) sunt inchise, iar duminica de tot. In localitati foarte mici, nici nu exista vreun magazin, eventual o brutarie si un bar (la care se poate mica un sandwich sau o gogoasa). La unele refugii hostalerul pregateste o masa de seara gratuita din partea casei pentru toti pelerinii (de vreo 5-6 ori ne-am intilnit cu aceasta situatie dar am participat doar odata cind parea mai vegetariana).
 
 In bucatariile refugiilor exista un colt cu mancare gratuita, lasata de alti pelerini, de unde fiecare se poate servi sau lasa ce are in plus (deobicei erau paste, cafea, cacao, sucuri, sosuri, conserve, etc). Dar unii pelerini gaseau destule pentru a pune de o masa sau de a o completa pe a lor. Intr-o zi mi-am pus o conserva de bere in frigider sa se mai raceasca si nu m-am uitat ce scrie pe frigider, dar m-a chemat Ramona repede cand Bill se dadea la ea si am recuperat-o vazind ce scrie pe frigider – ca totul e la liber.
 
 Bineinteles ca varianta pentru majoritatea pelerinilor erau restaurantele si barurile de pe parcurs unde luau micul dejun, prinzul si cina (cei cu 3 mese pe zi erau majoritari). Noi am mers pe o singura masa spre ora 16- 17 si o cafea cu lapte, biscuti, alune, stafide sau fructe uscate pe la 9-10 si destul de multe lichide pe parcurs.
 
 Cind vedeam pe traseu ca era o zi fara vreun oras mai mare, ne cumparam cu o zi inainte in plus un pachet de unt, o brinza, un ardei, o ceapa, o varza, o conserva de ciuperci sau masline, niste fructe (erau si zile cind nu aveai fructe pe marginea drumului) sau ce gaseam sau consideram ca ne este necesar. Chiar daca rucsacul era putin mai greu nu se simtea acest lucru. Lubenita sau pepenele galben, il luam doar cand trebuia sa le caram din apropierea refugiului. Uneori taiam legumele si faceam noi salata cum vrem in incinta bucatariei refugiului. Dar aveam la noi doua farfurii de plastic, cutit, lingurite, pahare si nu depindeam de ustensilele lor din bucatarie, asa ca ne puteam face salata in curtea refugiului, in parc sau pe cimp … In dormitorul refugiului e interzis sa maninci sau sa bei - de aceea sunt amenajate terase, sali de mese, bucatarii, holuri, curte interioara cu banci La majoritatea refugiilor erau automate pentru cafea, ciocolata, bere, sucuri, si alte chestii de rontait.
 
 Cred ca fiecare are un sistem si un ritm particular de mancare, si e foarte probabil ca pe Camino sa-l schimbe, la fel poate schimba si tipurile de alimente. Daca se accepta cu calm lucrurile asa cum sunt la nivel de mancare, dormitor, dusuri si toalete uneori mai reduse ca numar, fara a reactiona si a manifesta diverse mofturi sau egoisme, lucrurile vor fi forte simple spre a te adapta la acest sistem de viata. Lucrurile se rezolva de la sine si te vei preocupa mai mult la starile interioare si trairea experientelor zilnice.
 
 Comparativ cu alimentatia, la fel de important e echipamentul sau starea tuturor celor din grup. La nivel de echipament in primul rind e vorba de picioare. Pe camino ne-am dat seama cat de important este sa ne dam cu crema pe picioare in fiecare zi pentru a avea pielea fina si elastica. Conteaza si protectia anti-soare, fiecare cum crede de cuvinta sau cum s-a obisnuit. Iar la nivel de grup, ritmul va fi diferit si e bine sa fie asa, fara comentarii prea multe. Seara se vor intalni toti la refugiu sau pe parcursul zilei la diverse popasuri si o sa se ia masa impreuna, o sa mergeti pe terase, o sa vizitati, o sa dormiti in paturi alaturate, o sa asteptati unul dupa altul la plecare de dis-de-dimineata, etc. Armonia dintre pelerini care au stabilita sa mearga impreuna conteaza si influenteaza ambianta si vibratia pelerinajului. Pentru cei care merg insotiti in grup de 2-3 persoane, vor fi momente (am vazut la ceilalti si la noi) cand fiecare va trece prin zile mai bune sau mai putin bune, momente mai critice sau mai pline de energie care pot isca tensiuni – e bine sa nu reactionati si fiecare sa lase de la el, daca vreti sa mergeti si sa va intoarceti impreuna. Tensiunile si Bucuriile sunt la fel de mari pe Camino.
 
 In primele 21 de zile nu am vazut strop de ploaie si temperaturile erau de peste 40 de grade uneori, deci va imaginati cum se transpira si care era cantitatea de lichide bauta zilnic. Astfel ca ajungeai la refugiu si in primul rand faceai dus (hainele de pe tine le puteai stoarce) si iti spalai hainele cu care ai mers. Unii faceau inca un dus seara, pentru ca dupa o plimbare prin oras se intorceau transpirati iar noaptea era posibil sa mai ai inca un tricou de spalat pentru a doua zi din cauza caldurii. Deci, toti pelerinii faceau zilnic baie, si isi spalau hainele, pentru ca fiecare refugiu este dotat cu dusuri si spalator – doua chestii distincte care nu e bine sa se confunde. In general corpul miroase si transpira in functie de ceea ce maninca. Sa nu uitam si de mirosul bocancilor, oricum era interzis sa intri cu ei in dormitor si aveau rastele si locuri speciale de depozitare.
 
 A fost si o zi cind a plouat permanent si am mers continuu fara pauza 4 ore jumatate tot traseul. Nu prea iti venea sa stai pe loc in acea combinatie de vint si ploaie, eventual daca intrai intr-un bar sa te incalzesti cum am facut de citeva ori- am prins si un semineu unde ne-am uscat hainele. In zilele cand hainele nu apucau sa se usuce, le prindeam de rucsac a doua zi la Soare cu ace de siguranta si mergand ele se usau perfect.
 
 In perioada noastra de pelerinaj 21 aug - 27 sept 2006, cel putin cu 15 persoane cu care am plecat din St Jean Pied de Port ne-am intilnit in Santiago de Compostela si bineinteles aproape zilnic, chiar daca in citeva zile au dormit la un refugiu dinaintea sau din urma noastra (fiind vorba de cativa km). Noi formau dupa cum spuneau italienii (erau 7) din acest grup o familie. Altii au avut un ritm mai lent, am mers cu ei primele 7 – 10 zile, apoi nu i-am mai vazut, pe altii i-am ajuns din urma si am mers cu ei cate o saptamina, apoi ori noi ori ei au mers in alt ritm, etc - plus cazurile celor care au intrerupt pelerinajul din cauza numarului de zile libere sau alte probleme.
 
 Cu aceste persoane cu care zilnic ai stat la coada de la dus, ai spalat linga ei hainele, ai iesit impreuna la o terasa, te-ai intilnit de citeva ori pe zi in timpul mersului, prin magazine, orase, parcuri, biserici, ai dormit in paturi alaturate s-au creat legaturi deosebite si eram ca o familie adevarata, intrebam unul de altul si ne facem probleme de ce intirzie .. sau unde e .. Multi dintre acestia apar in poza finala de grup de langa intrarea in Catedrala din Santiago de Compostela, cand ne-am strans toti impreuna si ne-am luat ramas bun. Erau doua grupuri de italieni, 4 si 3
 persoane, era Jeff si Bil (unul din Belgia, celalalt din Canada- ei s-au cunoscut in prima zi si apoi au fost nedespartiti in celelalte 36 de zile), un grup de 4 francezi, o elvetianca si spaniolii, grupati cite 2, 3 si 4.
 
 Paturile din refugii era dotate cu o saltea, un cearsaf si o perna. Uneori cred ca ei spalau zilnic cearceafurile si fetele de perne, pentru ca in majoritatea locurilor le-am gasit curate. Multe refugii se deschideau doar pe la 12-30 – 13.30, astfel ca ei sa aiba timp de la ora 8.00 cand trebuie sa parasesti refugiul si momentul de deschidere sa faca curatenie, deci nu e prea usoara viata de Hostaler, mai ales ca ei sunt voluntari. Refugiile erau deservite de voluntari din diverse tari sau din partea primariei, asociatiilor sau bisericii locale care se schimbau din 2 in 2 saptamani, dar erau si refugii private (putin mai scumpe, dar si conditiile pe masura). Practic, fiecare pelerin avea sacul lui de dormit in care dormea sau eventual dormea pe sacul deschis cind era prea cald, punand un tricou sau prosopul peste perna. La majoritatea refugiilor poate merge cineva mai repede sa tina locuri (paturi ocupate pentru ceilalti din grup ca sa se stea impreuna – se puneau diverse obiecte vestimentare pe acestea), doar in partea finala mai aproape de Compostela, am gasit un refugiu in care nu putea retine mai multe locuri. Dar sa nu uitam ca variantele de traseu zilnic sau de cazare sunt multiple, in acelasi oras sau la cativa km mai incolo, functie de ce trasee face fiecare zilnic si in ce refugii poposeste.

Tabel cu zilele, orasele, km, ore plecare - sosire la refugiu si cheltuieli zilnice (in care sunt incluse cazarile) pentru pelerinajul pe Camino Francez 2006  

Prezentarea Pelerinajului la Santiago de Compostela din anul 2007

cei 1 250 de km (in 44 de zile) facuti pe jos din Franta (Moissac – St Jean Pied de Port, 325 de km in Franta -12 zile), apoi peste Pirinei pe traseul din Spania spre Compostela si continuat pana la Atlantic (Finisterra si Muxia) in perioada 26 iulie – 11 septembrie 2007 de catre Ramona si Marcel (al doilea pelerinaj)

In finalul paginii exista un tabel cu zilele, localitatile, locurile in care ne-am cazat in 2007 si km parcursi zilnic, pentru cei interesati de detalii. In general am facut in medie 28 - 30 de km pe zi si am cheltuit cam 13 – 14 euro pe zi, incluzand cazarea, papa si suvenirurile (fara transport).

Fata de anul trecut cand am mers cu autobuzul (Timisoara –Toulouse si Madrid –Timisoara plus trenuri) si am stat ingesuiti intre scaune si manele 100 de ore platind 500 de euro pentru 2 persoane dus – intors cu autobuzul, anul acesta am ales varianta avionului (mai rapida, ieftina si odihnitoare). Anul trecut am avut efectiv la dispozitie 38 de zile (fara perioada de autobuz si tren), iar anul acesta ne-am rezervat 47 de zile (din care 44 pentru mers efectiv pe Camino), in ideea de a sta mai mult la Atlantic si sa prindem 12 zile de traseu prin Franta (325 de km).

Am pleca cu avionul din Budapesta (Terminal 1) in 26 iulie la ora 13.05 cu Wizzair si am ajuns la Paris (Aeroportul Beauvais care este langa Paris) la ora 15.20, am aflat ca exista curse regulate din aeroport spre oras la pretul de 13 euro /persoana, dar am venit in Paris cu masina unui roman cu care ne-am imprietenit in avion. Avionul Budapesta - Paris a costat 163 euro/ 2 persoane. Drumul Timisoara – Budapesta tur-retur este asigurat contra cost 170 euro/ 2 persoane de catre firma de la care am cumparat biletele de avion din Timisoara, ei ne-au luat de acasa si ne-au duc la avion, la fel si pentru intoarcere. La primele cheltuieli, putem sa mai adaugam si asigurarea pentru 48 de zile (53 RON de persoana in limita de 50 000 euro, depinde de fiecare si de firma).

La intoarcere am decolat din Madrid (Aeroport Barajas –Terminal 1) in 11 septembrie la ora 14.55 cu Smartwings si am ajuns in Budapesta (Terminal 2) la ora 18.00. Fiind o zi simbolica am aflat ca s-au vandut bilete si inainte de plecarea avionului, aproape la jumatate de pret fata de rezervarea noastra cu 3 luni inainte. Aici ne-au asteptat cei de la firma care ne-au adus pana acasa cu masina. Pretul avionului Madrid – Budapesta a fost 180 euro/ 2 persoane.

In Paris am mers cu metroul imediat cum am ajuns (cu rucsacii dupa noi) la Societe des amis de Saint-Jacques de Compostelle (Societatea prietenilor Sfantului Iacob) de unde ne-am luat Pasapoartele de Pelerini si cateva pliante. Adresa am gasit-o pe internet www.compostelle.asso.fr, la fel programul si modul de acces. Societe des amis de Saint-Jacques de Compostelle - 8 rue des Canettes 75006 Paris Tel: 01 43 54 32 90. D'anciens pelerins assurent benevolement une permanence les mardi, mercredi et jeudi apres-midi entre 14h30 et 18h30 au 8, rue des Canettes, 75006 Paris (metro: Saint-Germain, Saint-Sulpice ou Mabillon; bus 63, 86, 39, 95, 70 et 87). Ils renseignent les futurs pelerins de vive-voix et par telephone (01 43 54 32 90), et envoient la documentation a ceux qui la sollicitent.

Ne-am cazat apoi la Biserica Ortodoxa Romana din Paris (Biserica Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail), pentru o noapte, in urma legaturilor si indicatiei oferite de Dragos si Rebeca din Paris. Adresa si locatia ei este nr. 9 pe str. Jean de Beauvais, strada face legatura intre Bulevardul St Germain si Rue des Ecoles care sunt paralele una cu alta iar statia de Metro cea mai aproape e Maubert-Mutualite pe linia 10. Pe pagina web a bisericii http://www.egliseroumaine.com/noi-dvs/primire/primire.htm se poate vedea si o harta. Am apucat sa vizitam cateva ore Parisul, in special Catedrala Notre Dame, piata plina de lume din fata in care se intimplau cele mai diverse lucruri si faleza Senei.

Dimineata (27 iulie) am mers la marginea Parisului sa facem stopul pana la Moissac, locul pe care l-am stabilit ca punct de incepere a mersului pe jos. Avem un ghid pentru varianta Camino de Le Puy din Franta (in limba germana) pe traseul Le Puy la St Jean Pied de Port. Si vom intra in traseu la Moissac, de unde sunt 325  de km pina in Pirinei la St. Jean Pied-de-Port. Am ales Moissac pentru ca se incadra in numarul de zile pe care le aveam la dispozitie, este un oras mai mare, are gara si posibilitate de a veni din Paris cu trenul (in caz ca nu rezolvam varianta cu stopul) ori via Agen, ori via Mantauban). Dar stopul a mers bine (mai greu am iesit din Paris pe directia pe care o doream), ne-a luat un batranel care considera ca e periculos ce facem si ne-a dus cat a avut drum. A urmat o masina de interventie si reparatii a strazilor, care ne-a explicat ca nu e voia sa facem stopul pe autostrada si e mai bine sa facem stopul intr-o parcare cu statie de benzina, astfel ca ne-a dus pina la prima statie. Aici ne-am inscriptionat coli ministeriale cu Toulouse sau Bordeaux si am prins o masina pentru cea mai mare parte a drumului. In a doua parcare, am inscriptionat hartia cu Montauban (care era pe drumul principal cam la 25 de km de Moissac). Am ajuns si in Montauban, aici o alta masina ne-a dus la gara sa vedem daca avem vreun tren pentru ultimii 25 de km pentru ca era deja intuneric. Nu era nici un tren pina dimineata, asa ca am luat-o pe jos spre Moissac, poate, poate ne ia cineva si dupa cativa km am montat cortul la limita dintre o livada si o plantatie de vie. Dimineata (28 iulie sambata) ne-am strins lucrurile si am prins ultima masina pina in Moissac. Am mers la centrul de pelerini sa ne punem prima stampila si am plecat la drum spre Auvillar.

In primele zile am intilnit foarte putini pelerini, dar foarte multi biciclisti sau turisti fiind sfarsit de saptamana. In perioada franceza a pelerinajului, am avut cativa stropi de ploaie, in rest vreme placuta pentru a merge. Franta este frumoasa si foarte ingrijita pina la cele mai mici detalii, ma refer la zona rurala si la micile orasele de pe drum. Poate am avut un soc la intilnirea cu un sistem privat in care am gasit lacuri, cimitire, biserici si palate pe teren particular, inconjurate de garduri. De multe ori traseul de pelerinaj trecea prin proprietati private si eram intimpinati cu anunturile, treceti, dar nu e voie: sa va opriti, sa campati, sa faceti baie, sa culegeti ciuperci, etc. Erau zile intregi cind nu gaseai o sursa de apa potabila pe traseu, acestea se gaseau doar in localitatile mai rasarite (cu mai mult de 10 case), unde in centru era scoala, primaria, apa, telefon, toaleta publica si foarte rar o terasa sau magazin. Practic zona rurala a Frantei strabatuta de noi in cele 12 zile este formata din ferme (un fel de conac cu anexe si multe culturi in jur) citeva alomerari de case si orasele destul de mici dar foarte frumoase.

Refugiile erau pe la mai multe ferme, gospodarii particulare, in satele din drum si bineinteles in cele citeva orase de pe traseu, apartineu de primarie sau de asociatie. Uneori indicatia era sa mergi in exteriorul traseului de pelerinaj (stinga - dreapta) 1-3 km pentru a te caza. Ideea de refugiu, pensiune sau mini hotel este mai aproape de realitate, pentru ca, existau si refugii comparative cu Spania dar si mini-pensiuni de 2-3 locuri pe la vreun localnic. Daca am fi facut inainte Franta si apoi Spania, probabil nu ne miram de faptul ca in Franta pelerinajul este mai slab dezvoltat, organizat sau implicat in viata oamenilor de pe traseu. Acest lucru poate fi si din cauza ca nu exista destui pelerini pe aceste trasee, si atunci apare o combinatie convenabila localniciloe, turistilor si pelerinilor. In Franta nu am gasit nici un refugiu special doar pentru pelerini in care te cazezi doar pe baza Pasaportului de Pelerin si al stampilei din el. Refugiile (case particulare, moteluri, pensiuni, etc) erau folosite si de turistii din zona, iar la majoritatea se facea rezervare prin telefon. La fel ca in Spania refugiile din orase erau mai cautate decit cele izolate in care nu prea aveai ce face sau ce vizita. In prima parte franceza in doua localitati (Sauboires si Castet Arrouy) am stat doar noi doi, singuri in intreg refugiul. Dar a venit si reversul medaliei cind nu am gasit locuri si am mers 41 de km intr-o zi pina la primul refugiu (Aire sur l`Adour) cu locuri libere. Intre timp ne-a luat si noi o cartela telefonica si am facut rezervari pe citeva zile inainte in refugiile pe care le-a ales pentru innoptare (faceam rezervare chiar si pentru saltele daca nu mai erau paturi). Dar in toate refugiile in care am stat si care se considerau pline ca rezervare, seara ramaneau libere citeva paturi (probabil nu le onorau cei care faceau rezervarile). Ideea era absurda, chiar daca am incercat sa o intelegem, mai ales ca am vazut pelerini trimisi mai departe, cum am patit si noi.

Ca numar de pelerini, am intilnit tot mai multi in partea finala dinspre Pirinei, dar constant ne intilneam cu vreo 12-14, iar majoritatea dintre ei au mers si prin Spania, unii mai putin functie de concediu, altii pina la Compostela. In general preturile din Franta sunt mai mari ca in Spania, iar preturile la refugii scadeu cu cit te apropiai de Spania, de la 15 euro spre 8 euro de persoana. Conditiile erau pe masura pretului, asternuturi curate, multe aveau micul dejun inclus si camere de 2-4 locuri, cu acces usor spre baie sau toaleta. Am avut si camera cu dus propriu la cele 2 paturi. Deci, conditiile s-au ridicat la nivelul pretului, mai ale ca majoritatea erau pensiuni in care putea dormi oricine (doar ca erau trecute in ghidurile de pelerinaj).

Obisnuiti cu sistemul de pelerinaj trait cu un an inainte in Spania, pe camino Francez am inghiti putin in gol la nivel de atmosfera, dar ne-am obisnuit repede cu ideea ca nu avem cafenele, terase, locuri de popas amenajate, apa potabila, magazine si pelerini pe drum. Prin comparatie cu Spania, bisericile din Franta pareau parasite, aratau mai neingrijite, fara flori, fara muzica sau fara cineva care sa te intimpine sau sa-si faca de lucru pe acolo. Vorbim de cele in care am reusit sa intram, din orasele mai mari si de la intrarea in localitati (unde era cimitirul, biserica, locul cu apa potabila, deci, si popasul pelerinilor) pentru ca majoritatea erau inchise.

La nivel de cheltuieli zilnice pentru pelerinajul din 2007, in perioada celor 12 zile din Franta media a fost de 33 de euro pe zi la 2 persoane, cazare si papa (deoarece am mai venit din Romania cu alune, fructe uscate, seminte, miere, etc, altfel pretul ar mai fi crescut). In Spania fiind 32 de zile am facut media cheltuielilor odata la 8 zile, rezultind astfel 4 perioade in lungul traseului. Astfel ca media cheltuielilor zilnice pentru o persoana a fost de: 11-12 euro /pers in prima perioada, 13-14 euro /pers in a doua perioada, 12-13 euro /pers in a treia perioada si 9-10 euro /pers in a patra si ultima perioada. La acestea se mai adauga autobuzul de intoarcere Finisterre – Santiago 11,2 euro /pers si trenul Santiago – Madrid 43,6 euro ca transport in afara de avion.

In 2007, fata de 2006, am prins o vreme mai normala (poate zilele cu vinturi mai puternice sunt cele care ne-au limitat timpul de deplasare), fara canicula, fara ploi sau furtuni mai lungi. Astfel ca se putea merge si peste ora 13-14, iar pelerinii plecau la drum putin mai tirziu, nu cu noaptea in cap. Din punct de vedere fizic ne-am simtit mult mai bine, majoritatea problemelor aparute in 2006 au fost evitate (besici, rosaturi, dureri la articulatie, muschi, starea de raceala). Am incercat pe cit posibil sa alegem alte localitati de cazare sau cel putin in acelasi oras sa alegem alte refugii. Erau locuri pe care le-am uitat, altele care au ramas intiparite clar in mintea noastra, uneori am intilnit hostaleri din 2006. In general orientarea in orase si pe traseu era foarte usoara, ne simteam ca acasa si cunosteam deja bine traseul cu urcusurile si coborisurile lui, locurile de cumparaturi, de apa, conditiile de la refugii si cind se deschid, timpi necesari de la unu la altul, etc. (Aveam si carnetelul cu notitele din 2006 si uneori ma uitam in el ca sa vad cit mai avem de mers si ce gasim la cazarea respectiva sau pe drum). In plus fata de 2006 prin Spania am facut si drumul dus – intors, Finisterre – Muxia, unde am dormit o noapte si am prins un mare festival de muzica cu petrecerea nocturna de rigoare.

Au fost zile si perioade in care am mers separat, am dormit in localitati diferite, acest lucru s-a intimplat in partea finala a traseului prin Spania, dar ne-am reintalnit in Catedrala din Santiago de Compostela. Tabelul de mai jos este cu refugiile in care a innoptat Marcel.

Galerie Foto Camino 2006 http://picasaweb.google.ro/Camino.Santiago.de.Compostela.2006
Galerie Foto Camino 2007 Franta http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Franta
Galerie Foto Camino 2007 Spania http://picasaweb.google.ro/Santiago.de.Compostela.2007.Spania

Tabel cu Zilele de pe Camino 2007 perioada 26 iulie-11 septembrie
Localitatile prin care am trecut in fiecare zi

00 – 26 iulie 2007 (Joi) – Masina Timisoara – Budapesta si Avion Budapesta – Paris

00 – 27 iulie 2007 (Vineri) – Paris – Montauban – Moissac (cu Stopul – 4 masini diferite)

Ziua 01 – 28 iulie 2007 (Sambata) - Moissac – Auvillar –
Moissac – Raul La Garonne - Malul Raului Le Tarn – Boudou – Malause – Pommervic – Espalais – Auvillar - 22 km – 

Ziua 02 – 29 iulie 2007 (Duminica) – Auvillar – Castet-Arrouy -
Auvillar – Bardigues – Rau Arrats - Saint Antoine – Flamarens – Gauran – Miradoux - Castet-Arrouy - 23 km - 

Ziua 03 – 30 iulie 2007 (Luni) – Castet-Arrouy – La Romieu -

Castet-Arrouy - Ferme de Barrachin – Boue – Pitrac – Lectoure – Pradoulin – Marsolan - La Romieu - 29 km - 

Ziua 04 – 31 iulie 2007 (Marti) – La Romieu – Montreal-du-Gers -

La Romieu – Castelnau sur l`Auvignon - Chapelle d`Abrin – La Mauraque – Chapelle Sainte-Germaine – Le Baradieu – Fromagere – Condom – Vigneau – Larresingle – Lauraet – Pont d`Artigues – Routges – Lassalle-Baque - Montreal-du-Gers - 33 km - 

Ziua 05 – 01 august 2007 (Miercuri) – Montreal-du-Gers – Sauboires -
Montreal-du-Gers – Lamothe – Escoubet – Eauze – Penabert – Peyret – Sauboires - 24 km - 

Ziua 06 – 02 august 2007 (Joi) – Sauboires – Aire-sur-l`Adour -
Sauboires – Manciet – Eglise-Hospital Sainte-Cristine – Gite d`Etape Le Relais du Haget – Tucom – Capelle Cravenceres – Villeneuve – Nogaro – Claverie – Gite Domaine de Castagnere – Gite Maison Labarbe - Lanne-Soubiran – Gite Dubarry – Lacassagne – Barcelonne-du-Gers - Aire-sur-l`Adour - 41 km - 

Ziua 07 – 03 august 2007 (Vineri) – Aire-sur-l`Adour – Arzacq -
Aire-sur-l`Adour – Lac Brousseau – Trousin – Latrille – Douelle – Charitole – Miramont-Sensacq – Gite Ferme de Marsan – Pimbo – Arzacq-Arraziguet - 31 km - 

Ziua 08 – 04 august 2007 (Sambata) – Arzacq – Arthez-de-Bearn -
Arzacq-Arraziguet – Louvigny – Lou Castet – Mondy – Fichous-Riumayou – Larreule – Uzan – Geus-d`Arzacq – Laroche – Ferme-Lacassourette - Pomps – Castillon – Caubin - Arthez-de-Bearn - 29 km - 

Ziua 09 – 05 august 2007 (Duminica) – Arthez-de-Bearn – Sauvelade -

Arthez-de-Bearn – Argagnon – Maslacq – Ruine Guironole – Lacoume – Sauvelade - 18 km - 

Ziua 10 – 06 august 2007 (Luni) – Sauvelade – Aroue -
Sauvelade – Laborde – Labarthe – Meritein – Navarrenx – Castetnau-Camblong – Lausset – Chateau de Mongaston – Cherbeys – Lichos – Behoteguya – Aroue - 33 km - 

Ziua 11 – 07 august 2007 (Marti) – Aroue – Ostabat -
Aroue – castel Etcharry – Olhaiby – Jaurriberria – Benta – Uhart Mixe – Hiriburia – Chapelle d`Harambeltz – Ostabat-Asme - 22 km - 

Ziua 12 – 08 august 2007 (Miercuri) – Ostabat – Saint-Jean-Pied-de-Port -
Ostabat-Asme – Larramendia - Larceveau- Chahara – Bastida Choko – Croix de Galzetaburu – Gamarthe – Montgelos – Lacarre – Bussunarits – Saint-Jean-le-Vieux (Donazaharre) – La Madeleine - Saint-Jean-Pied-de-Port – Rau La Nive - 20 km - 

Ziua 13 – 09 august 2007 (Joi) – Saint-Jean-Pied-de-Port – Roncesvalles -
St Jean Pied de Port (163 m) – Erreculus – Honto (480 m) – Table d`orientation –Apa - Auberge Orrison (770 m) – Statue de la Virege de Biakorri – Croix – Pasul Leizar Atheka - Col de Bentarte (1344 m) – Fontaine de Bentare – Ruines d`Eizazahar - Astobiscar (1410 m) – Col de Lepoeder (1430 m) - Col d`Ibaneta (1040 m) – Chapelle d`Ibaneta - Roncesvalles (962 m) - 28 km - 

Ziua 14 – 10 august 2007 (Vineri) – Roncesvalles – Larrasoana -
Roncesvalles (962 m) - Burguete-Aurity (898 m) – Espinal - Alto de Mezkiriz (922 m) – Bizkarreta- Viscaret (780 m) – Linzoain-Erro - Alto de Erro (801 m) Puerto de Erro – Zubiri-Esteribar (528 m) – Ilarratz – Esquirotz - Larrasoana (499 m) - 27 km - 

Ziua 15 – 11 august 2007 (Sambata) – Larrasoana - Cizur Menor -
Larrasoana (499 m) – Akerreta – Cascada – Zuriain – Arleta – Irotz (490 m) - Huarte – Trinidad de Arre-Villaba (430 m) – Burlada - Pamplona (496 m) – Puente Sobre El Sadar - Cizur Menor (480 m) - 21 km - 

Ziua 16 – 12 august 2007 (Duminica) – Cizur Menor – Cirauqui -
Cizur Menor (480 m) – Zariquiequi - Alto del Perdon (735 m) – Uterga (495 m) – Muruzabal - Obanos (414 m) - Puente la Reina (346 m) - – Maneru (456 m) - Cirauqui (498 m) - 28 km - 

Ziua 17 – 13 august 2007 (Luni) – Cirauqui - Los Arcos -
Cirauqui (498 m) – Lorca (480 m) – Villatuerta – Estella (426 m) – Ayegui – Azqueta - Villamayor de Monjardin (675 m) - Los Arcos (447 m)  - 37 km - 

Ziua 18 – 14 august 2007 (Marti) – Los Arcos - Logrono -
Los Arcos (447 m) – Sansol – Torres del Rio (479 m) – Ermitata de la Virgen del Poyo - Viana (469 m) - Logrono (384 m) - 29 km –

Ziua 19 – 15 august 2007 (Miercuri) – Logrono - Najera -
Logrono (384 m) - Parcul Grajera (390 m) – Navarrete (560 m) – Ventosa (651 m) – Najera (489 m) - 31 km –

Ziua 20 – 16 august 2007 (Joi) – Najera – Redecilla del Camino
Najera (489 m) – Azofra (555 m) - Ciruena (754 m) – Santo Domingo de la Calzada (638 m) - Granon (727 m) – Redecilla del Camino (741 m) – 31 km - 

Ziua 21 – 17 august 2007 (Vineri) – Redecilla del Camino - San Juan de Ortega -
Redecilla del Camino (741 m) – Castildelgado – Viloria de Rioja - Villamayor del Rio (792 m) - Belorado (772 m) – Tosantos – Villambista – Espinosa del Camino - Villafranca Montes de Oca (1162 m) – San Juan de Ortega (1040 m) - 37 km - 

Ziua 22 – 18 august 2007 (Sambata) – San Juan de Ortega - Burgos -
San Juan de Ortega (1040 m) – Ages - Atapuerca (966 m) – Olmos de Atapuerca - Matagrande (1078 m) – Cardenuela (935 m) – Orbaneja - Castanares (884 m) - Burgos (860 m) - 31 km - 

Ziua 23 – 19 august 2007 (Duminica) – Burgos – Castrojeritz -
Burgos (860 m) – Villalbilla - Tardajos (828 m) – Rabe de las Calzadas - Hornillos del Camino (822 m) – San Bol (880 m) - Hontanas (870 m) – Monasterio de San Anton (810 m) – Castrojeritz (808 m) –  41 km - 

Ziua 24 – 20 august 2007 (Luni) – Castrojeritz – Fromista -
Castrojeritz (808 m) – Puente Fitero - Itero de la Vega (769 m) - Boadilla del Camino (780 m) - Fromista (787 m) - 21 km - 

Ziua 25 – 21 august 2007 (Marti) – Fromista - Carrion de los Condes -
Fromista (787 m) –Poblacion de Campos – Revenga de Campos – Villarmentero de Campos - Villalcazar de Sirga (809 m) - Carrion de los Condes (838 m) - 21 km - 

Ziua 26 – 22 august 2007 (Miercuri) – Carrion de los Condes – Sahagun -
Carrion de los Condes (838 m) – Abadia Benevievre - (Via Aquitana) – Calzadilla de la Cueza (870 m) – Legidos (882 m) - Terradillos de los Templarios (885 m) – Moratinos - San Nicolas del Real Camino (840 m) - Sahagun (816 m) - 41 km - 

Ziua 27 – 23 august 2007 (Joi) – Sahagun – Reliegos -
Sahagun (816 m) – Calzada del Coto (825 m) - Bercianos del Real Camino (855 m) – Calzadilla de los Hermanilos - El Burego Ranero - Reliegos (836 m) - 31 km - 

Ziua 28 – 24 august 2007 (Vineri) – Reliegos – Leon -
Reliegos (836 m) - Mansilla de las Mulas (799 m) - Villarmoros de Mansila (800 m) - Puente Villarente – Arcahueja – Puente Castro - Leon (838 m) - 26 km - 

Ziua 29 – 25 august 2007 (Sambata) – Leon - Hospital de Orbigo -
Leon (838 m) – Trobajo de Camino - Virgen del Camino (906 m) – Valverde de Virgen – San Miquel del Camino – Villadangos del Paramo - San Martin del Camino (879 m) - Villavante (840 m) - (Puente de Orbigo) Hospital de Orbigo - 34 km - 

Ziua 30 – 26 august 2007 (Duminica) – Hospital de Orbigo - El Ganso -
(Puente de Orbigo) Hospital de Orbigo – Villares de Orbigo - Sanitibanez de Valdeiglesias (816 m) – San Justo de la Vega (853 m) - Astorga (899 m) – Murias de rechivaldo – Santa Catalina de Somoza - El Ganso (1013 m) - 33 km –

Ziua 31 – 27 august 2007 (Luni) – El Ganso – Molinaseca -
El Ganso (1013 m) – Rabanal del Camino (1162 m) - Foncebadon (1439 m) - Cruz de Ferro (1531 m) - Manjarin (1458 m) – El Acebo (1145 m) – Riego de Ambros - Molinaseca (603 m) - 32 km -  

Ziua 32 – 28 august 2007 (Marti) – Molinaseca – Pereje -
Molinaseca (603 m) – Campo - Ponferrada (541 m) – Columbrianos – Fuentes Nuevas – Camponaraya - Cacabelos (528 m) - Villafranca del Bierzo (524 m) - Pereje (542 m) - 38 km - 

Ziua 33 – 29 august 2007 (Miercuri) – Pereje – Triacastela -
Pereje (542 m) – Trabadelo – Portela – Ambasmestas – Vega de Valcarce - Ruitelan – Herreiras - La Faba (916 m) laguna de Castilla- O Cebreiro (1330 m) – Linares - Hospital da Condesa (1245 m) – Alto de Poio – Fonfria - O Biduedo (1190 m) – Vidue Jo - Pasantes (803 m) - Triacastela (671 m)- 42 km - 

Ziua 34 – 30 august 2007 (Joi) – Triacastela – Ferreiros -
Triacastela (671 m) - Samos (550 m) - Sarria (490 m) - Barbadelor (525 m) – Rente - Brea - Ferreiros (660 m) - 32 km - 

Ziua 35 – 31 august 2007 (Vineri) – Ferreiros - Palas de Rei -
Ferreiros (660 m) – As Rozas - Vilacha (440 m) - Portomarin (430 m) - Gonzar (540 m) – Hospital da Cruz (680 m) - Ventas de Naron (700 m) – Ligonde – Airexe - Palas de Rei (574 m)- 35 km - 

Ziua 36 – 01 septembrie 2007 (Sambata) – Palas de Rei – Arzua -

Palas de Rei (574 m) - San Xiao (480 m) - Casanova – Leboreiro (440 m) – Furelos - Melide (457 m) – Peroxa –Santiago de Boente – Castaneda – Ribadiso - Arzua (338 m) - 29 km - 

Ziua 37 – 02 septembrie 2007 (Duminica) – Arzua - Monte de Gozo -
Arzua (338 m) – A Peroxa - Calle (370 m) – Boavista – Salceda – O Xen – Brea - Santa Irene (380 m) – Rua – Pedrouzo (Arco de Pino) – San Anton - Labacolla (300 m) – San Marcos - Monte de Gozo (350 m) - 33 km - 

Ziua 38 – 03 septembrie 2007 (Luni) – Monte de Gozo - Santiago de Compostela -
Monte de Gozo (350 m) - Santiago de Compostela (260 m) - 5 km - 

Ziua 39 – 04 septembrie 2007 (Marti) – Santiago de Compostela – Negreira -
Santiago de Compostela (260 m) – Sarela de Abaixo – Moas de Abaixo - Carballal (161 m) – Quintas – Ventosa – Lombao – Augapesada – Castineiro de Lobo - Alto do Mar de Ovellas (272 m) – Susavila de Carballo – Trasmonte – Reino – Burgueiros - Ponte Maceira (Rio Tombre) (170 m) – Barca – Chancela de Abaixo - Negreira (185 m) - 23 km - 

Ziua 40 – 05 septembrie 2007 (Miercuri) – Negreira – Olveiroa -
Negreira (185 m) – Zas – Camino Real - Rapote – Piaxe  - Portocamino – A Pena (345 m) - Vilaserio (350 m) – Santa Marina (340 m) – Cornado – Maronas – Bon Xesus – Gueina - Vilar do Castro (430 m) – Lago – Portelinas - Abeleiroas – Corzon – Ponteolveira (Rio Xalles) - Olveiroa (270 m) - 33 km - 

Ziua 41 – 06 septembrie 2007 (Joi) – Olveiroa – Corcubion -
Olveiroa (270 m) – Logoso - Hospital (340 m) – Cruceiro das neves – Ermita Ntra Sra das Veves - Ermita San Pedro Martir – Alto de Crucerio - Caminos Chans (30 m) - Cee (0 m) - Corcubion (0 m) - 22 km - 

Ziua 42 – 07 septembrie 2007 (Vineri) – Corcubion – Finisterre -
Corcubion (0 m) – Villar – San Rogue - Amarela – Plaja Estorde – Sardineiro de Abaixo – Calcoba – Plaja Escaselas (0 m) – Plaja San Martin (0 m) – Playa Langosteira - Finisterre (0 m) – Cabo Finisterra – Monte del Facho (247 m) - 12 km - 

Ziua 43 – 08 septembrie 2007 (Sambata) – Finisterre – Muxia -
Finisterre – San Martino de Duio - Escaselas – Hermedesuxo – Buxan – Castrexe - Dente – Praio do Postro (plaja) – Padris – Plaja si Rio Lires – Lires – Vaosilveiro - Frixe – Guisamonde - Morquintian – Xurantes - Plaja de Lourido – Muxia – Punta de la Barca - 32 km - 

Ziua 44 – 09 septembrie 2007 (Duminica) – Muxia – Finisterre -
Muxia - Plaja Lourido – Xurantes  - Morquintian – Guisamonde  - Frixe – Vaosilveiro  - Lires - Plaja si Rio Lires - Padris  - Praio do Postro (plaja) – Dente – Castrexe  - Buxan  - Hermedesuxo – Escaselas - San Martino de Duio – Finisterre - 32 km -  

45 – 10 septembrie 2007 (Luni) – Autobuz Finisterre - Santiago de Compostela si Tren Santiago  – Madrid

46 – 11 septembrie 2007 (Marti) – Avion Madrid – Budapesta si Masina Budapesta - Timisoara -


Prezentarea Pelerinajului la Santiago de Compostela din anul 2008
 
 cei 1 000 de km (in 38 de zile) facuti pe jos prin Spania incepanda de la Puente la Reina pana la Santiago de Compostela si continuat pana la Atlantic (Finisterra si Muxia) in perioada 9 iunie – 19 iulie 2008 de catre Ramona (al treilea pelerinaj consecutiv)
 
 S-a plecat cu avionul pe ruta Cluj - Barcelona, la fel si intoarcerea. De la Barcelona a mers cu autobuzul pana la Zaragoza, apoi la Jaca, locul de incepere al pelerinajului din acest an. Din Jaca se merge 140 de km pe Camino Aragonez pana la Puente la Reina, unde se intra pe Camino Francez (traseul clasic si deja cunoascut la a treia atingere si traire). Din Puente la Reina sunt cam 700 de km pana la Santiago de Compostela si inca 90 de km pina la Finisterre, pe malul Atlanticului.

---- MAI MULTE DATE PE http://www.geealife.ro/09_0-camino.htm

 

0

DATE  CONTACT  EZOTERICFEST  TIMISOARA (inscrieri, contracte, formulare si alte informatii):
Asociatia Geea Life: email: geealife@yahoo.com tel: 0722 371196 Marcel Doros - www.geealife.ro - www.ezotericfest.ro - www.expozodiac.ro
Grup de Discutii http://groups.yahoo.com/group/ezotericfest (se poate inscrie oricine doreste)
Se poate solicita prin email sau tel contractul de inscriere, planul expozitiei, formularele si anexele.
Expotimisoara International: www.expotimisoara.ro tel/fax 0256 293217, tel 0256 499443, 0256 499446
email: expotimisoara@clicknet.ro Persoana contact: Culea Aurora 0741 700153

Home | Inscriere | Arhiva | Expozanti | Conferentiari | Galerie-Foto | Parteneri | Evenimente | Localizare | Video